Jurnalul Cupei Mondiale 2018

Nu aveam nici 14 ani, când am început să visez că voi deveni comentator sportiv datorită Cupei Mondiale. Era în 1994, când Generația de Aur a fotbalului românesc m-a făcut să îmi doresc să fiu eu cel care aduce în casele oamenilor bucuria succeselor „tricolorilor”. În mai puțin de un deceniu, visul mi-a devenit realitate, dar România a dispărut de la Mondiale până astăzi. Indiferent de toate marile realizări profesionale, dincolo de marile derby-uri ale Europei, comentate de la fața locului, consider că o carieră de comentator nu este cu adevărat completă până când acesta nu transmite live de la un Mundial unde participă și naționala lui. În speranța ca acest turneu final din Rusia 2018 să fie ultimul fără România, îmi doresc, totodată, ca următoarea Cupă Mondială, din 2022, să o pot povesti într-o viitoare carte pe baza aventurilor ce le voi fi trăit pe viu în Qatar.

Ideea acestui Jurnal al Cupei Mondiale 2018 s-a născut cu puțin înaintea turneului final din Rusia, când am decis să îmi scriu zilnic gândurile, emoțiile, trăirile și opiniile pe blogul meu personal, BogdanSocol. ro. Apoi, văzând impactul avut de fiecare text în parte, m-am gândit să cuprind toate articolele într-o carte, care să redea cât mai fidel posibil felul în care s-a văzut acest Mondial de acasă, așa cum o tot facem de două decenii. Astfel, am încercat să adun și cele mai interesante și mai spumoase declarații ale jucătorilor, antrenorilor, arbitrilor și specialiștilor din timpul turneului final, alături de poveștile speciale, care se nasc la fiecare ediție a Mondialelor.